Scolile romanesti din Transnistria

Scolile romanesti din Transnistria in rol de ostatici

  Iesirea de sub controlul statului moldav a autoritatilor de la Tiraspol o resimte tot mai acut cetateanul de rand din dreapta Nistrului, asupra caruia se rasfrange direct intreaga politica secesionista.

Deprins cu bubuiturile de tun festive, lansate de 7 noiembrie, ziua revolutiei ruse, si la 2 septembrie, de ziua infiintarii autoproclamatei rmn, omul de rand nu se poate deprinde cu incalcarea flagranta a drepturilor sale firesti. Astfel, din motive pur ideologice, autoritatile tiraspolene le refuza copiilor moldoveni din satele si orasele de peste Nistru sa se bucure de dreptul de a vorbi si a scrie in limba materna, limba romana. Pentru a obtine licenta, 7 scoli moldovenesti, din cele peste 50, au fost nevoite sa se declare "straine", ca sa-si poata continua activitatea in limba romana. Celelalte au fost fortate sa renunte la grafia latina si sa functioneze in asa-zisa "limba moldoveneasca" cu grafie chirilica. Cele 7 institutii romanesti, "straine" pe teritoriul Transnistriei, au fost luate in subordonarea sa de Ministerul Invatamantului de la Chisinau. Scolile "moldovenesti" se afla la discretia Tiraspolului. Si unele, si altele, insa, raman amenintate de regimul transnistrean, in unele situatii fiind tratate ca niste ostatice. 

   Stampila vamala cauzeaza noi presiuni 

   Esuarea negocierilor dintre presedintele Voronin si conducerea autoproclamatei rmn a provocat la inceputul anului curent de studii un nou val de presiuni asupra scolilor romanesti din Transnistria. Dupa ce timp de zece ani autoritatile locale nu au facut nimic pentru imbunatatirea starii lor materiale, astazi acestea pretind ca respectivele scoli nu-si mai pot reinnoi licentele de activitate, intrucat nu dispun de conditii elementare de invatamant. Directorul scolii nr.20 din Tiraspol considera ca reinnoirea licentelor este doar un pretext si ca Tiraspolul urmareste de fapt inchiderea institutiilor romanesti de invatamant din teritoriu. De la deschiderea lor pana in prezent, presiunile nu au contenit. Metodele au fost si ele diferite. Scolii nr.20 din Tiraspol, i s-a repartizat o cladire de la bun inceput neadecvata, lipsita de conditii elementare. Intre timp, directorul a reusit s-o aduca la o stare cat de cat acceptabila, sa procure echipamentul necesar. Scoala nr.19 din Tighina are drept sediu... ocolul silvic de la periferia orasului. Scoala nr.1 de alternativa din Grigoriopol de cinci ani nu poate fi legalizata si este nevoita sa activeze clandestin. Cei peste 800 de elevi moldoveni din Rabnita au la dispozitie doar patru sali de clasa. Iar scoala din Dubasari este dislocata intr-o cladire avariata, fost azil pentru batrani. In acesti ani, Tiraspolul nu numai ca nu a facut nimic pentru ele, dar a facut destule impotriva lor. Visavi de sediul scolii nr.20, de exemplu, a fost deschisa o scoala cu instruirea in limba "moldoveneasca", cu caractere chirilice, dotata dupa ultimul cuvant al modei. Scopul autoritatilor, considera directorul Ion Iovcev a fost de a-i convinge pe parinti sa-si transfere copiii peste drum si sa uite de grafia latina. Acest scop nu a avut insa rezultatul scontat: elevii din scoala romaneasca nu au inghitit "momeala". Acum, aceleiasi scoli i se propune sa treaca in localul unei foste gradinite, situat departe, la cativa kilometri de oras. Autoritatile rmn vor sa impinga cat mai departe "pericolul romanizarii", inventat tot de mintile lor infierbantate. 

Scolile "moldovenesti" nu au nici o perspectiva 

   O metoda de a-i tine pe moldovenii din Transnistria departe de civilizatie sunt asa-zisele scoli moldovenesti (32 la numar) si cele mixte, respectiv, 15 la numar, in care invata un contingent de 12 mii de copii. Acestea, pe langa faptul ca predau in grafie chirilica, duc lipsa acuta de cadre calificate. Conform unor date ale ministerului invatamantului de la Tiraspol, din cei 856 de profesori, numai 21 au categorie superioara, iar 379 nu au nici un fel de calificare. 177 nu au studii superioare. 50% din profesorii de limba si literatura "moldoveneasca" nu sunt filologi de specialitate. Toate scolile moldovenesti activeaza dupa programe si manuale invechite, iar continutul invatamantului este total ideologizat.     Elevii continua sa invete istoria si geografia URSS - a unui stat disparut de pe toate hartile, dar ramas cu incapatinare in planurile de invatamant din Transnistria. Arta plastica si muzica se studiaza o data la doua saptamani. Istoria Romanilor este interzisa. In comparatie cu ei, elevii din scolile ruse au nu numai conditii mai bune de studii, dar si programe si manuale avansate. Asa ca, moldovenii transnistreni, practic, nu au de ales - ei trebuie ori sa ramana in asa-zisele scoli moldovenesti, care le asigura un nivel subdezvoltat, ori sa le abandoneze si sa se inscrie in scolile ruse. Conform unui sondaj, efectuat in cadrul Programului "Societatea civila", circa 60 de procente din copiii moldoveni sunt nevoiti, din diferite motive, sa frecventeze scolile rusesti. Sondajul demonsreaza ca 66 procente din copiii bastinasilor doresc sa studieze in limba romana, dar nu au aceasta posibilitate. 

"Teroarea rosie" tot teroare ramane 

Acum cateva saptamani, de la tribuna Legislativului, directorul Serviciului de Informare si Securitate, Valeriu Pasat, declara ca Republica Moldova ar putea sa se pomeneasca in totala izolare, ca stat incapabil sa-si controleze teritoriul. Dansul se referea la munitiile transnistrene negociate de emisarii islamici, fapt despre care a scris si presa occidentala. Aflata in afara oricarui control, Transnistria este vazuta de tot mai multa lume ca o pista a terorismului mondial. Pista, care incepe chiar cu "teroarea rosie", dezlantuita aici prin propaganda antiromaneasca difuzata non-stop pe canalele radio si tv, prin ideologizarea fara noima a invatamantului, prin rusificarea fortata a populatiei moldovenesti. Acest gen de teroare nu se deosebeste in esenta de teroarea fundamentalistilor islamici: cei care reteaza astazi viitorul copiilor moldoveni din Transnistria nu sunt departe de cei care au retezat, la 11 septembrie a.c., turnurile cladirilor strategice din New-York.

 

 

11 octombrie 2002

Scolile romanesti din stanga Nistrului continua sa se confrunte cu probleme

   Oficiali de la Ministerul Educatiei (ME) sistin ca situatia elevilor din scolile cu predare in limba romana din Transnistria se inrautateste. 

   Ministrul adjunct al Educatiei, Oleg Babenco, a declarat vineri in cadrul unei sedinte la care au participat directorii scolilor romanesti din stanga Nistrului ca "problema acestor institutii nu va fi depasita pana cand autoritatile nu vor solutiona conflictul transnistrean". "In urma negocierilor purtate cu autoritatile de la Tiraspol, situatia copiilor din aceste scoli, ce supravietuiesc cu greu, s-a inrautatit", a adaugat Babenco. El a mentionat ca oficiali ai Ministerului Invatamantului de la Tiraspol refuza sa discute despre aceste probleme cu ME. 

   La randul sau, Vasile Sturza, reprezentantul presedintelui Republicii Moldova la negocierile cu Transnistria a criticat ME pentru faptul ca nu incearca sa gaseasca o solutie, subliniind ca "lipseste o vointa puternica a Ministerului de la Chisinau de a discuta cu reprezentantii Transnistriei". 

   Ecaterina Semcenco, responsabil al ME pentru scolile romanesti din stanga Nistrulului a comunicat in cadrul intalnirii ca scoala nr. 19 din Tighina se confrunta cu cele mai mari probleme. "Cladirea este intr-o stare deplorabila, iar copiii invata peste o saptamana. Lectiile sunt organizate inclusiv sambata si duminica pentru a recupera programul scolar. Totodata, scoala nr. 20 din Tiraspol dispune doar de 9 sali pentru ore in care studiaza circa 700 de elevi in trei schimburi. Scoala din Grigoriopol a fost evacuata in Dorotcaia, iar 160 de copii sunt nevoiti sa faca zilnic naveta pe o distanta de 30 de kilometri", a spus Semcenco. 

   In cele 7 scoli romanesti din stanga Nistrului invata peste 5000 de elevi. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anexa

 

D E C L A R A Ţ I A

MITINGULUI  DE  PROTEST  AL  PPCD

’’Cu privire la încercările de menţinere a stării de ocupaţie’’

 

Noi, participanţii la mitingul organizat de PPCD în Piaţa Marii Adunări Naţionale, protestăm împotriva politicii expansioniste a Federaţiei Ruse, care se face vinovată de exercitarea unor presiuni neîntrerupte de ordin politic, militar, economic şi energetic, educaţional, cultural, mediatic şi bisericesc, împotriva Republicii Moldova. Aceste mecanisme de presiune  au fost declanşate încă în momentul dezagregării URSS în scopul declarat de a menţine dominaţia Rusiei asupra popoarelor captive din fostul imperiu.

Din momentul proclamării independenţei şi până în prezent Republica Moldova a suportat un război continuu declanşat de Rusia contra suveranităţii ţării. Provocarea separatismului teritorial şi instalarea unui regim-marionetă la Tiraspol a constituit cea mai grea lovitură dată  independenţei statului nostru. Aspiraţiile europene au fost mereu reduse la zero din cauza regimului separatist condus de cetăţeanul Rusiei Igor Smirnov. Declanşarea conflictului militar şi intervenţia armată directă a Rusiei din 1992 i-au permis Moscovei să-şi menţină controlul asupra Teritoriilor Ocupate din Transnistria. Enclava separatistă a devenit cea mai importantă pârghie, prin intermediul căreia Republica Moldova este redusă la statutul de anexă geopolitică, unde ar urma să se oprească graniţele extinse ale UE şi NATO.

Armata rusă de ocupaţie continuă să staţioneze în mod ilegal pe teritoriul ţării, Rusia sfidând angajamentele sale internaţionale, asumate în cadrul reuniunilor OSCE de la Istanbul, în 1999, şi la Porto, în 2002, de a-şi evacua întregul arsenal militar şi de a-şi retrage complet şi necondiţionat forţele armate până la sfârşitul anului 2003. Politica de colonizare  a Teritoriilor Ocupate cu militari care părăsesc armata regulată rusă pentru a se înregimenta în forţele armate separatiste, ca şi cu cetăţeni ai Federaţiei Ruse ostili intereselor naţionale ale Republicii Moldova, a devenit un element de bază al politicii expansioniste a Moscovei. Populaţia românească din Transnistria este supusă unui adevărat apartheid, alfabetul latin este interzis, Istoria Românilor, limba şi literatura română sunt eliminate din învăţământ. Cetăţenii Republicii Moldova Tudor Petrov-Popa, Alexandru Leşcu şi Andrei Ivanţoc sunt întemniţaţi în închisorile de la Tiraspol fără nici o vină timp de unsprezece ani.

Manipularea unei părţi considerabile a clasei politice şi a presei prin intermediul serviciilor secrete a permis exercitarea unei influenţe deseori decisive asupra alegerilor şi a factorilor de decizie de prim rang din Republica Moldova. Partidul Comunist, adus la guvernare în 2001, reprezintă o structură politică  profund antinaţională, un instrument docil de promovare a politicii imperiale ruseşti. Modul dictatorial de exercitare a puterii, practicat de comunişti, este un mijloc de menţinere a dominaţiei străine.

După instalarea comuniştilor la putere, agresiunea împotriva statului de drept, împotriva instituţiilor fundamentale al naţiunii, s-a dezlănţuit cu o forţă fără precedent. Încercările de a elimina din învăţământ cursul de Istorie a Românilor, de a impune în continuare limba şi literatura rusă ca obiecte de studii obligatorii în şcolile neruse sunt reluate cu o înverşunare nemaiîntâlnită, în pofida recomandărilor rezoluţiilor APCE din 24 aprilie şi 26 septembrie 2002, care au instituit un moratoriu asupra predării istoriei şi asupra statutului limbii ruse în societate. Dând curs obiectivelor stabilite de Moscova, comuniştii caută să impună limba rusă ca  ’’a doua limbă de stat’’.

Dominat de spiritul revanşard bolşevic, regimul Voronin urmăreşte şi eliminarea obiectelor de studii limba şi literatura română şi înlocuirea lor cu ’’limba şi literatura moldovenească’’. Proiectul de lege intitulat ’’Concepţia politicii naţionale de stat a Republicii  Moldova’’, semnat de liderul comunist Vladimir Voronin,  reia dogma ideologică de inspiraţie cominternistă a  ’’moldovenismului’’, lansată în perioada interbelică de propaganda sovietică în RASS Moldovenească. ’’Moldovenismul’’ vulgar şi primitiv este impus ca ideologie de stat şi utilizat ca procedeu propagandistic în războiul împotriva culturii şi spiritualităţii româneşti. Apariţia pretinsului dicţionar moldo-român este o insultă adusă culturii române şi demnităţii noastre naţionale.

Reluarea tezei cominterniste despre pretinsul caracter polietnic al statului şi încercarea de a reduce majoritatea considerabilă a populaţiei Republicii Moldova, majoritate constituită în mod evident din români, la statutul unei minorităţi naţionale reprezintă încă un element al aceleiaşi agresiuni. Utilizând clişeele propagandei sovietice, comuniştii poartă un adevărat  ’’război rece’’ împotriva României, pe care o prezintă drept  ’’duşman extern’’, rolul  de ’’duşman intern’’  fiindu-i rezervat Opoziţiei. Atacurile împotriva simbolurilor naţionale, care definesc identitatea statului nostru, Tricolorul şi Stema, fac parte din acelaşi plan expansionist.

Demagogia despre caracterul plurietnic şi multicultural al populaţiei ţării ascunde intenţia prost camuflată de a asimila prin rusificare atât majoritatea românească, cât şi minorităţile naţionale. În timp ce minoritatea rusă este una privilegiată, celelalte minorităţi sunt discriminate.  Reprezentând fosta naţiune dominantă  din imperiul sovietic, minorităţii ruse îi este acordat un statut ce depăşeşte cu mult practica europeană în materie. Normalitatea în relaţiile interetnice presupune nu tratamente preferenţiale, ci drepturi egale pentru toate minorităţile naţionale.

Prigoana împotriva Mitropoliei Basarabiei, chiar şi după admiterea ei în legalitate sub presiunea Opoziţiei şi a Consiliului Europei, reprezintă încă o ţintă pe care o urmăresc forţele imperiale. Persecuţiile împotriva Mitropoliei Basarabiei vădesc ura forţelor de ocupaţie faţă de o instituţie fundamentală a neamului, care conservează tradiţia şi spiritualitatea milenară a românilor din Republica Moldova. Încercarea de a anihila Mitropolia Basarabiei, ca şi susţinerea făţişă a Mitropoliei Moldovei, subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse, care este tratată ca o ’’biserică de stat’’ şi se prezintă ca un aliat al Partidului Comunist, a devenit o practică curentă.

Planurile de lichidare a Armatei Naţionale  ca atribut de bază a unui stat independent constituie o permanenţă în acţiunile subversive ale forţelor de ocupaţie.

Ofensiva mediatică prin intermediul unei multitudini de posturi de radio şi de televiziune ruseşti este parte a aceluiaşi scenariu de păstrare a dominaţiei străine.

Şantajul energetic, prin intermediul Gazprom-ului, este folosit în permanenţă pentru a bloca  orientarea proeuropeană a ţării.

Însă cea mai cumplită lovitură împotriva independenţei Republicii Moldova, pe care o pregăteşte Moscova, este aşa-numita federalizare  prin suprimarea actualului regim constituţional. Constituţia ţării stabileşte clar, prin articolul 1, că Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Nici o putere străină sau autoritate internaţională nu are dreptul moral şi juridic să ignoreze Constituţia Republicii Moldova. Caracterul unitar al ţării este consfinţit de organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statului, Parlamentul. Articolul 142 al Constituţiei prevede în mod univoc limitele reviziurii Legii fundamentale.  Articolul 2(1) al Constituţiei stabileşte că  ’’Suveranitatea naţională aparţine poporului, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.’’ Orice încercare, fie a şefului statului, fie a unor reprezentanţi ai statelor straine, de a se situa deasupra procedurilor stabilite de Constituţie, reprezintă o tentativă directă de uzurpare a puterii de stat în Republica Moldova şi riscă să arunce societatea pe calea nihilismului juridic.

 Principiul supremaţiei legii şi  cel al statului de drept, respectul pentru procedurile democratice şi opţiunile liber exprimate ale cetăţenilor stau la baza democraţiilor moderne. Ele trebuie să rămână în vigoare şi în Republica Moldova. Nesocotirea Constituţiei reprezintă o ofensă gravă adusă demnităţii naţionale a poporului nostru şi îl lipseşte de dreptul la suveranitate şi la autoguvernare.

Rezolvarea echitabilă a diferendului moldo-rus din Transnistria şi restabilirea unităţii teritoriale a ţării pot avea loc doar după  realizarea celor trei precondiţii, formulate de reprezentanţii societăţii civile: demilitarizare, decriminalizare, democratizare.

Insistenţa suspectă cu care se încearcă promovarea aşa-numitei federalizări prin ignorarea Constituţiei în vigoare, graba de a elabora o nouă constituţie, sfidând voinţa poporului şi neînlăturând starea de ocupaţie, în care se află ţara, pot conduce la destabilizări de proporţii cu consecinţe imprevizibile.

Caracterul unitar al statului nostru poate fi supus revizuirii doar potrivit procedurii stabilite prin articolul 142 al Constituţiei, adică după o eventuală organizare a unui referendum naţional, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

Participanţii la mitingul de protest  al PPCD fac apel la toate forţele naţionale şi democratice să se solidarizeze în lupta contra imperialismului rus, care încearcă să distrugă cuceririle noastre democratice şi să reducă ţara noastră la rolul de apendice geopolitic al Rusiei.

Ne adresăm către partenerii  noştri occidentali din Partidul Popular European şi Internaţionala Democrat Creştină, către toate forţele democratice din lume,  către Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, să vină în sprijinul ţării noastre, ajutând-o să-şi apere interesele ei naţionale în faţa pretenţiilor imperiale ale Moscovei şi să se integreze în UE şi NATO.

 

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

 

 

 

28 septembrie 2003

Chişinău, Piaţa Marii Adunări Naţionale

 

 

 

APEL

AL  PARTICIPANŢILOR  LA MITINGUL  DE PROTEST  AL  PPCD

CĂTRE  ŢĂRILE MEMBRE  ALE  OSCE

 

 

Întruniţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, noi, participanţii la mitingul de protest organizat de Partidul Popular Creştin Democrat, constatăm cu îngrijorare că Federaţia Rusă urmăreşte permanentizarea stării de ocupaţie a Republicii Moldova. 

Prezenţa trupelor şi a arsenalului militar al acestei ţări pe teritorilul nostru naţional este o consecinţă a dezagregării URSS, care nu a fost înlăturată până în prezent deoarece Rusia continuă politica imperială sovietică şi tratează noile ţări independente ca pe nişte sateliţi ai săi, urmărind să-şi menţină dominaţia asupra lor. 

Separatismul teritorial şi dictatura exercitată în partea de est a ţării de un grup de cetăţeni ai Federaţiei Ruse în frunte cu Igor Smirnov sunt o urmare directă a presiunilor militare şi a agresiunii armate din 1992 ale Mosvovei care îşi realizează astfel planurile strategice expansioniste. 

Toate eforturile Republicii Moldova, ca şi cele ale comunităţii internaţionale, de a determina încetarea stării de ocupaţie nu s-au încununat până în prezent de succes. Evident, Republica Moldova poate să obţină evacurarea armatei ruse doar cu ajutorul unui sprijin internaţional. Statele Unite ale Americii şi ţările-membre ale Uniunii Europene au cerut în repetate rânduri Federaţiei Ruse să părăsească militar Republica Moldova. 

Reuniunile OSCE de la Istanbul (1999) şi Porto (2002)  au stabilit termene limită pentru retragerea armatei şi a arsenalului militar rusesc.  Acum, către sfârşitul anului 2003, Rusia declară la nivel oficial că va încălca din nou angajamentul său internaţional şi că îşi va menţine armata în Republica Moldova. 

Aşa cum la începutul lunii decembrie a acestui an la Maastricht urmează să aibă loc reuniunea ţărilor membre ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, ne adresăm către toate statele europene, precum şi către Statele Unite ale Americii şi Canada, cu rugămintea să adopte o poziţie principială faţă de prezenţa militară rusă în Republica Moldova şi să ceară ţării agresoare şi ocupante să respecte suveranitatea şi integritatea teritorială a statului nostru. Eventuala acordare a unui nou termen limită Rusiei ar pune sub semnul întrebării prestigiul OSCE şi capacitatea acestei organizaţii de a soluţiona în mod eficient astfel de probleme. 

Retragerea armatei ruse trebuie să fie urmată de desfăşurarea în zona de ocupaţie a unui contingent internaţional al trupelor de pacificare sub egida OSCE, a UE sau a NATO, care să realizeze toate măsurile necesare pentru demilitarizarea Transnistriei prin dizolvarea formaţiunilor paramilitare ale separatiştilor şi democratizarea regiunii. Abia după ce vor fi puse în aplicare toate măsurile de demilitarizare şi desfiinţare a grupărilor paramilitare ilegale din estul ţării se va putea asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor omului prin înlăturarea factorilor de presiune externă şi internă şi se vor deschide căi reale pentru restabilirea unităţii teritoriale a Republicii Moldova şi eventuala ei reorganizare administrativ-teritorială prin acordarea unui statut special unor localităţi din partea de est a ţării.

 

Chişinău, 26 octombrie 2003

Piaţa Marii Adunări Naţionale

 

 

 

Declaratia Consiliului Mondial Roman privind federalizarea Republicii Moldova si
Proiectul pentru solutionarea pasnica a conflictului dintre guvernul central al
Republicii Moldova si regiunea separatista Transnistria.


    
In urma semnalelor, dezbaterilor publice, a mesajelor si contactelor avute cu numeroase grupuri ale locuitorilor si organizatii ale societatii civile, precum si a pozitiei principalelor partide politice parlamentare si neparlamentare din Republica Moldova, inclusiv a unor membrii ai partidului de guvernamant,

    Prin prisma previzibilei dezmembrari pe criterii etnice inacceptabile, sursa a cresterii tensiunilor inter-etnice cu grave urmari asupra sigurantei populatiei si cu fenomene de deznationalizare fortata,

     Pentru prevenirea destabilizarii politice zonale, cu implicatii asupra cresterii necontrolate a traficului emigratiei ilegale, a traficului de droguri si armament cauza directa in alimentarea terorismului international,

     Consiliul Mondial Roman a analizat si a dezbatut recentul proiect de federalizare a Republicii Moldova propus prin intermediul OSCE si luand in considerare experientele istorice a elaborat o solutie rapida si usor de implememntat pe care o propune comunitatii internationale.
     Suntem constienti si impartasim ingrijorarea care a determinat OSCE, Statele Unite si alte tari sa intreprinda masuri urgente pentru eradicarea unei surse de instabilitate regionala. Consideram totusi ca sugerarea din exterior a modalitatilor de modificare a Constitutiei unui stat independent si suveran, a formei sale de guvernamant si administrare prin impartirea in zone exclusiv pe criteriul etnic, poate constitui un precedent periculos in cadrul relatiilor internationale.

    Nu trebuie uitat ca Diktatul de la Viena impus Romaniei in 1940, a avut urmari tragice atat imediate prin epurari etnice ale populatiei romanesti si evreesti, cat si in decursul istoriei prin perpetuarea unui climat de neincredere intre populatiile conlocuitoare.
     De aceea, invatand din greselile trecutului, pentru intarirea securitatii regionale propunem:
1. Renuntarea la planul privind federalizarea Republicii Moldova2. Retragerea armamentului si armatei ruse in conformitate cu Rezolutia OSCE din Noiembrie 1999 si demilitarizarea Transnistriei. Mentinerea pe o perioada de doi ani a unei forte internationale de securitate si pace in Transnistria. Aceasta forta aflata sub comanda OSCE va fi formata din militari din cele trei tari garante: Rusia, Ucraina si Romania, tari invecinate si direct interesate in securitatea etnicilor proprii cetateni ai Republicii Moldova. Stationarea fortei de pace poate fi prelungita la cererea guvernului pe perioade de cate sase luni. 

4. Crearea unei armate nationale moderne capabile sa preia controlul dupa incetarea mandatului fortelor internationale.

5. Restabilirea si garantarea controlului guvernului de la Chisinau asupra Transnistriei prin trecerea integrala a tuturor prerogativelor constitutionale catre guvern, dupa o perioada de tranzitie de doi ani asigurata prin intermediul unui guvernator independent dintr-un stat european altul decat din tarile garante, stabilit de OSCE si aprobat de guvernul de la Chisinau. 

     Propunem OSCE, guvernului si fortelor politice din Republica Moldova, tarilor garante, Statelor Unite, celorlalte tari europene interesate sa studieze si sa ia in considerare planul privind solutionarea conflictului din Transnistria si reglementarea situatiei interne pe baza respectarii suveranitatii Republicii Moldova, elaborat de Consiliului Mondial Roman in colaborare cu celelalte organizatii semnatare si sustinut de membrii comunitatii internationale romanesti.

24 Iulie 2002

 

.

MEMORANDUMUL RUS: NOIEMBRIE 2003

 

Proiectul de Memorandum din 15 noiembrie a.c. avînd semnătura Consilierului Preşedintelui Putin, D.Kozak, conţine o serie de prevederi menite să ghideze accelereze reglementarea politică a conflictului transnistrean şi, implicat, adoptarea unei noi Constituţii, ca urmare a activităţilor iniţiate de Comisia Constituţională Mixtă şi referendumul planificat să abiă loc pe acest subiect la începutul anului viitor. Textul Memorandumului şi comentariile lansate de D.Kozak la Chişinău şi Tiraspol au fost, în acest sens, destul de emplematice asupra modului în care văd acest proces oficialităţile ruse şi, la rîndul lor, stăruie asupra faptului că, şi de această dată, Memorandumul are misiunea de a rezolva o acută problemă de "imagine internaţională" a Rusiei înaintea Summitului de la Maastricht. Pe de altă parte, document înmînat recent Preşedintelui Voronin nu poate camufla sentimentul că este scris, de fapt, sub dicteul liderilor separatişti şi că are rolul de a presa autorităţile de la Chişinău asupra unor elemente care trezesc discordii chiar şi printre cei mai îndoctrinaţi exponenţi ai actualului PCM. Memorandumul conţine o renunţare la principiul "parităţii subiecţilor federali" şi a "federaţiei contractuale" (promovate ostentativ de liderii de la Tiraspol), integrează sintagma "federaţiei asimetrice", propuse recent de V.Voronin, dar propune un model care nu pare a fi nici viabil şi nici productiv pentru viitoarele negocieri. Astfel, modelul rusesc consacră doar Transnistria şi Găgăuzia în calitate de subiecţi ai viitoarei federaţii, restul teritoriului fiind numit "teritoriu federal", adică fără o personalitate legală autonomă, respectiv fiind supus legilor federale şi, eventual influenţei pe care subiecţii federali vor dori să o exercite în nume propriu şi "spre binele federaţiei". Aparent, Federaţia Rusă pare să fi renunţat la obligativitatea prezenţei sale în calitate de protagonist al operaţiunilor militare-de garantare a păcii în regiunea secesionistă, dar asta pentru că, de fapt, urmăreşte să demilitarizeze întreaga ţară. O analiză sumară a Memorandumului ne permite să ajungem la concluzia că, adoptarea lui contravine intereselor vitale ale RM, interesului naţional, nefiind capabil să producă condiţiile necesare pentru reintegrarea temeinică a ţării. Printre cele mai grave delicte pe care se sprijină conceptul Memorandum vom enumera următoarele:

 

1. Prin adoptarea unui asemenea Memorandum, Chişinăul ar recunoaşte intgral existenţa juridică, morală şi independentă a regimului separatist din Transnistria în calitate de "formaţiune statală" (p.3.5.), prin această recunoaştere, regimul separatist îşi va putea păstra instituţiile sale de putere, sistemul legal-juridic şi principiile de conducere create de regim în perioada secesiunii sale de fact, după rebeliunea din 1991. Este deosebit de gravă încercarea de a conserva formaţiunile militare ilegale transnistrene (chiar şi pentru perioada demilitarizării depline a ţări). Neschimbate vor rămâne, potrivit Memorandumului, şi relaţiile de proprietate, condiţiile de privatizare şi regimul proprietăţilor din regiunea secesionistă, care rămân în competenţa exclusivă a " subiecţilor federaţiei". Atribuirea statului de "formaţiune statală" este aplicată şi în cazul regiunii găgăuze, ceea ce ne permite să afirmăm că în cadrul frontierelor existente ale RM ar putea să apară încă 2 state noi, ceea ce contravine în realitate atît poziţiei oficiale a Chişinăului, cît şi a obligaţiilor comunităţii internaţionale, care au recunoscut în 1991 existenţa unei singure entităţi internaţionale, succesor a fostei RSSM, iar în acest caz, acceptarea acestei evoluţii ar însemna recunoaşterea dezintegrării Republicii Moldova, care-şi va păstra doar într-o manieră caricaturală anumite atribuţii simbolice pe plan intern. 

 

2. În plus faţă de încercarea de recunoaştere juridică a Transnistriei, Memorandumul conţine o serie de prevederi care legalizează conservarea elitelor "războiului" în conducerea regiunii secesioniste. Acest lucru se conţine în: (a) confirmarea legislativă a legalităţii structurilor puterii executive curente a Transnistriei (art.14.6), (b) formarea unor structuri executive exclusiv pe baza legilor federale ("Până la adoptarea acestor legi, puterea executivă în Transnistria îşi exercită atribuţiile în conformitate cu legislaţia sa existentă"; (c) păstrarea integrităţii sistemului electoral curent al Transnistriei şi a normelor care reglementează activităţile de acest gen; (d) impunerea unei perioade de tranziţie nejustificat de lungi (art.14.11, 14.12, 14.13) până în 2015

; (e) absenţa reflectării principiale a modului în care au fost operate procedurile electorale prin intermediul cărora, actualul regim Smirnov se găseşte astăzi la putere în regiune. 

 

3. În continuare, articolele 3.13 şi 3.14 conţin în mod explicit "dreptul la secesiune" pentru Transistria şi Găgăuziua. Din păcate, Memorandumul nu explică nici într-un fel care ar fi motivele invocate pentru exercitarea acestui drept alocat subiecţilor federali, care ar fi procedura şi condiţiile de adoptare a unei decizii de acest gen, cum se va organiza şi supraveghea exerciţiul unei asemenea manifestări de voinţă popular în cadrul unui subiect federal, pentru că, de altă parte, lipseşte cu desăvârşire orice referinţă la relaţia acestui proces de secesiune şi autoritatea centrului federal. Trebuie de menţionat că această abordare unilaterală a trimisului Moscovei contrastează flagrant cu modul în care Federaţia Rusă reacţionează la orice încercare a subiecţilor săi de a-şi garanta mai multă autonomie, nemaivorbind aici de situaţiile în care, anumite republici autonome au dorit să-şi proclame independenţa. Este de aşteptat ca, caracterul unilateral al modului în care subiecţii federali îşi pot anunţa interesul de a secesiona ar putea provoca exact aceeaşi reacţie care a avut loc în 1991-1992, atunci cînd secesiunea a avut drept bază convocarea unor referendumuri stihiinice şi nerecunoscute de nimeni, care a provocat un conflict militar şi care ar putea fi repetat exact după acelaşi scenariu. 

 

4. Memorandumul nu conţine nici un fel de prevederi, care ar întări existenţa unei relaţii verticale de ierarhie între centrul federal şi subiecţii săi. În ciuda prevederilor conţinute în articolul 3.3. în care se spune în treacăt că, Constituţia Federaţiei, legile şi actele normative adoptate de autorităţile federale, au forţă de aplicare şi sunt obligatorii pe întreg teritoriul statului ferativ, proiectul nu conţine nici o altă stipulare care să amplifice caracterul superior al reglementărilor normativ-legislative federale asupra actelor subiecţilor săi (şi nu există nici măcar o frază care să dea întîietate Constituţiei federale în raport cu celorlalte constituţii sub-naţionale). Au fost neglijate cu totul procedurile de mediere în cazul apariţiei unor conflicte apărute între centrul federal şi subiecţii săi subnaţionale. Nu sunt prevăzute nici un fel de mecanisme de control federal asupra activităţii structurilor de putere subordonate subiecţilor federali. Este ignorată premeditat necesitatea existenţei unei instituţii a reprezentantului centrului federal la nivel de subiecţi federali! Totodată, posibilităţile organelor legale ale subiecţilor federali în rezolvarea unor probleme general-federative, în raport cu atribuţiile delegate centrului federal sunt excepţional mari (art.7b şi 7e), stipulînd o serie de domenii în care, "reglementarea juridică a atribuţiilor federaţiei sunt definite prin intermediul unor... legi a subiecţilor săi constitutivi şi, mai mult de atît, chiar prin delegarea unor competenţe federale subiecţilor săi, în care scop ar trebui să fie alocate suplimentar resurse financiare din bugetul federaţiei. Asistăm, de fapt, la descrierea unui model care urmează o logică răsturnată cu capul în jos, în care subiecţii constitutivi prevalează în raport cu structurile centrului federal şi cu drepturile federaţiei ca entitate distinctă a statului, şi în care autoritatea legilor şi dreptului imperativ al subiecţilor federali reprezintă de fapt osatura construcţiei de stat. Acest model este într-adevăr asimetric, dar asimetria lui este de natură centrifugă, ceea ce trezeşte numeroase îndoieli asupra viabilităţii unui asemenea regim politic, construit pe entităţi dispersate instituţional, marcate de conflictele încă depăşite după conflictul anilor 1991-1992 şi care nu pot fi încadrate unor modele federale tradiţionale. Absurde par şi încercările de a reglementa o serie de competenţe organice ale centrului federal (art.4 şi 5), prin care subiecţii federali se presupune că ar trebui să aibă grijă de regimul vamal, de activitatea Băncii centrale federale, şi chiar tipărirea banilor. Tot atât de stranii par a fi şi alte aspecte legate de funcţionarea statului federal. Astfel, propunând demilitarizarea Republicii Moldova, autorii textului exclud (art.4 şi 5) dintre atribuţiile federaţiei şi a competenţelor comune - asigurarea securităţii de stat, atribuindu-o subiecţilor săi federali, şi plasând-o în corespundere cu art.6.14 la rubrica "alte chestiuni". Statutul superior al subiecţilor federali în raport cu centrul federal este confirmat şi prin ierarhia actelor normative care reglementează de altfel sfera atribuţiilor comune: acestea sunt ridicate la randul de legi organice, contrastând cu legile adoptate de către centrul federal şi care sunt doar "legi ordinare". Prevederile art.10a şi 10b nu fac nici o deosebire între aceste tipuri de legi, ceea ce subminează ierarhia actelor normative şi ordinea juridică elementară. 

 

5. Deşi în plan formal acest proiect anunţă caracterul asimetric al federaţiei, mecanismele de formare a autorităţilor publice în federaţie, precum şi caracterul distribuirii atribuţiilor între cele 3 nivele (competenţele federaţiei - competenţele mixte  - competenţele subiecţilor federali), asimetria care transpare din această construcţie este mai degrabă un paleativ pentru a legifera un regim de dominaţie omnipotentă şi categorică a subiecţilor asupra centrului federal şi, respectiv, a "teritoriului federal". Această asimetrie este radical diferită de "asimetria" propusă de V.Voronin. Modelul lui Kozak poate fi descris în următoarea formulă: subiecţii federali sunt formaţiuni statale cu un spectru larg de drepturi şi atribuţii suverane, în timp ce "teritoriul federal" este doar un teritoriu comun, lipsit de personalitate juridică şi morală proprie, lipsit de competenţe care ar putea fi exercitate de sinestătătpr, aflându-se în subordonarea (p.3.4) organelor federale de putere şi a "competenţei subiecţilor federali". Astfel, Transnistria şi Găgăuzia au dreptul la autonomie deplină şi nelimitată în vederea rezolvării problemelor lor specifice, pe baza legilor şi actelor lor autonome, exercitate în mod suveran şi garantat de legislaţia federală, în timp ce în teritoriul federal, aceste probleme sunt rezolvate exclusiv în baza legilor federale, adoptate prin Senat, format pe jumătate din reprezentanţii subiecţilor, prin intermediul organelor federale executive, create de asemenea cu participarea largă a reprezentanţilor întregii federaţii (confirmarea guvernului de Senat) şi a unui Preşedinte, ales de asemenea de către toată populaţia statului "re-integrat". În acest fel, populaţia Transnistriei şi Găgăuziei îşi realizează, în fapt, calitatea de subiect de drept, purtător al suveranităţii sale, în mod independent şi nemijlocit, în timp ce populaţia "restului Moldovei" - doar împreună cu locuitorii subiecţilor federali, pe baze generale. Respectiv, subiecţii federali au dreptul la un format real de auto-guvernare, în care locuitorii restului ţării nu au dreptul să se amestece, în timp ce "teritoriul federal" (adică Republica Moldova, cu excepţia teritoriilor controlate în prezent de regimul secesionist transnistrean şi teritoriul cunoscut ca fiind al autonomiei teritorial-administrative găgăuze), nici nu va putea să viseze la asemenea nivel de autonomie politică, pentru că problemele administrării sale vor fi determinate şi se vor rezolva doar cu participarea locuitorilor Ttransnistriei şi Găgăuziei. Mai mult, în perioada dintre 2015-2020 (art.14.11 şi 14.12, 14.3), deciziile care vor privit teritoriul federal se vor lua cu majoritatea de voturi a reprezentanţilor celor 2 subiecţi federali. Acestea fiind lucrurile, am putea concluziona că are de fapt nu re-integrarea regiunii secesioniste Transnistrene în componenţa Republicii Moldova, ci "alipirea" celei din urmă la subiecţii federali "recunoscuţi internaţional"- Transnistria şi Găgăuzia, care vor constitui în acest fel "pivotul" şi baza ideologică a viitoarei federaţii. 

 

6. Asimetria formatului propus de Memorandum în beneficiul unor drepturi superioare ale subiecţilor federali în raport cu "teritoriul federal" se conţine şi în ceea ce priveşte sistemul de reglementare legislativ-normativă a viitorului stat. Deşi art.10b stipulează că, "legile teritoriului federal sunt adoptate de către Camera reprezentanţilor cu jumătatea simplă de voturi şi nu trebuie să fie confirmate de Senat, legile organice federale, care reglementează sfera atribuţiilor comune trebuie să parcurgă procedura completă de confirmare. În acest fel, câmpul juridic al teritoriului federal, în toate chestiunile legate de problemele sale interne, poate fi foarte uşor deraiat prin schimbarea raportului de forţe între cei 71 de deputaţi ai camerei inferioare a Parlamentului, în folosul Transnistriei. Spre deosebire de "teritoriul federal", subiecţii federali dispun nu doar de Constituţie şi de legi proprii vizibil extrase din câmpul constituţional al statului federal, care nu sunt supuse nici unei forme de control sau de reglementări din partea centrului federal, dispunând şi de un grad de apărare superior în toate chestiunile legate de adoptarea actelor normative şi a deciziilor care ţin de competenţele comune. Luând în consideraţie faptul că, la adoptarea legilor şi deciziilor pe orice probleme de competenţă federală, subiecţii joacă un rol foarte important (în perioada anilor 2015 şi 2020 - chiar decisiv!) vom avea un format juridico-legislativ care imprimă o vulnerabilitate funcţională totală a "teritoriului federal" în comparaţie cu regimul juridic al subiecţilor săi. Senatul, care va fi format din numărul reprezentanţilor subiecţilor federali, va avea în acest sens un rol decisiv în cadrul procesului legislativ şi de creare a structurilor executive, chiar dacă Camera reprezentanţilor va întruni un număr relativ mai echitabil de deputaţi, aleşi proporţional de către toată populaţia statului federativ, asigurînd astfel o reprezentare mai mare a teritoriului federal. Astfel, potrivit art.12.6, guvernul federal este confirmat de Senat, tot el formează Curtea supremă de justiţie şi componenţa Curţii constituţionale, ceea ce imprimă un grad asimetric şi în ceea ce priveşte garanţiile constituţionale ale părţilor viitoarei federaţii. 

 

7. În timp ce subiecţii federaţii au întreaga gamă de garanţii ce le protejează statutul, inclusiv pînă la dreptul de secesiune, "teritoriul federal" nu are nici un fel de garanţii în acest sens. Asimetria politicii externe: subiecţii au destul de mari atribuţii în realizarea activităţilor de politică externă: de la posibilităţile de a gestiona relaţii internaţionale, semnarea de acorduri internaţionale pînă la obligativitatea consultării subiecţilor federali în ceea ce priveşte stabilirea de relaţii internaţionale şi încheierea de acorduri pe domenii de atribuţii comune. "Teritoriul federal" este lipsită de acest gen de posibilităţi politico-morale, iar participarea populaţiei pe care o reprezintă la formarea politicii externe şi economice externe se limitează doar la activitatea organelor federale, formate, după cum menţionam şi anterior, pe baze generale cu Transnistria şi Găgăuzia şi care, la rîndul său, reprezintă unii şi aceşti subiecţi federali. Asimetria chestiunilor bugetar-financiare. În timp ce, potrivit pp.8a şi 8b, bugetele subiecţilor federali sunt formate pe contul taxelor şi impozitelor proprii, a veniturilor colectate, şi chiar a unor subsidii transmise ca urmare a impozitelor federale, etc, administrarea financiară a nevoilor "teritoriului federal" poate avea loc doar pe baza impozitelor şi taxelor locale, şi a unor părţi presupuse din bugetul federal pentru că, potrivit prevederilor conţinute în Memorandum, "teritoriul federal" nu are de fapt propriul buget! În aceiaşi situaţie se găseşte şi proprietatea "restului ţării", subiecţii avînd deplinătatea competenţelor suverane, în timp ce teritoriul federal trebuie să se supună doar legislaţiei general-federale, adoptate cu participarea şi luarea în consideraţie a intereselor subiecţilor, fiind lipsită de posibilităţi reale de a-şi exercita interesele. Subiecţii federali vor putea avea un rol de monopolişti asupra proprietăţii viitoarei federaţii, aflate pe teritoriul lor, preluînd posibilităţi suplimentare de a se amesteca în problemele transmiterii proprietăţii în "interesul" teritoriului federal. 

 

8. Putem conchide că, sub acoperişul acestui Memorandum "asimetric" se va asigura un statut superior exclusiv doar pentru subiecţii federaţiei, cu asigurarea îndeplinirii necondiţionate a drepturilor şi atribuţiilor subiecţilor federali, în special pentru elitele Transnistriei şi Găgăuziei, garantarea proprietăţilor pe care le-au însuşit în perioada conflictului, garantarea accesului la activităţi economice externe, stabilirea unor garanţii constituţionale, şi - în acelaşi timp, - existenţa unei absenţe totale de drepturi pentru "restului teritoriului federal", creînd în acest fel o formă specifică de "appertheid", în care, cea mai mare parte a populaţiei viitorului stat federal ar putea fi deprivată de orice elemente de auto-guvernare, fiind pusă în totală dependenţă de legile şi deciziile adoptate cu participarea privilegiată a exponenţilor Transnistreni şi Găgăuzi. Această situaţie se poate produce într-un context instituţional totalmente străin de principiile democraţiei reprezentative şi a valorilor statului de drept. Să luăm exemplul Camerei reprezentanţilor (constituită, potrivit art.9b, pe baza unui sistem electoral proporţional, într-o singură circumscripţie uninominală. Luându-se în consideraţie numărul mare de simpatizanţi ai Moscovei şi ai Transnistriei pe malul drept al Nistrului, adică pe „teritoriul federal”, este de aşteptat ca partidele filo-ruseşti să obţină un avantaj considerabil care le va permite să penetreze cu multă uşurinţă Camera reprezentanţilor. În acest caz, posibilitatea formării unor puternice coaliţii pro-moscovite şi în Senat şi în Camera reprezentanţilor va pecetlui orientarea geopolitică şi stabilitatea sistemului politic pentru o bună bucată de timp de acum încolo. Prevederile art. 9b descriu modalităţile de constituire a componenţei Senatului, în care, exponenţii subiecţilor federali vor domina de asemenea prin cei 13 senatori proprii şi, probabil, o bună parte din numărul celorlalţi 26, aleşi din partea restului federaţiei, dar care, ca urmare a oportunismului ultimelor schimbări politice ar putea avea vederi vizibil influenţate de rolul hegemonic al Transnistriei în cadrul noii structuri federative. Chiar şi în cazul ideal, în care, 13 senatori aleşi din partea "restului Moldovei" vor fi în mod idealist patrioţi propriului electorat, circa 50% din numărul total al senatorilor subiecţilor federali vor putea bloca oricînd deciziile şi legile inacceptabile de Tiraspol. Să nu uităm că, în noul format federativ, Senatul va avea atribuţii excepţional de importante în exercitarea puterii federale de stat. Principiul expus în prevederile art.12b, care definesc structura de atribuţii al acestui organism politic, îl determină să devină un organism puternic controlat de către subiecţii federali, şi ambiţiile lor politice se vor răsfrînge asupra centrului federal. Aceleaşi principii de prevalare a intereselor subiecţilor federali se obsevă şi în procedurile (art-13.1 şi 13.2) de formare a organelor judiciare ale federaţiei. 

 

9. În acest fel, putem observa că Memorandumul stipulează acordarea unui adevărat „pachet de acţiuni majoritare” fiecăruia dintre subiecţi federativi, care pot bloca lejer deciziile luate la nivelul centrului federal, şi păstrarea de partea lor, a controlului exclusiv exercitat şi în prezent. În cazul instalării unui asemenea sistem, este adevărat – foarte asimetric, dar şi foarte curios, nemaiîntălnit în vre-o practică internaţională până acum, subiecţii federali se vor bucura practic de posibilităţi aproape nelimitate de dominaţie asupra organismelor federale, aplicîndu-şi competenţele federale pentru a-şi promova propriile interese şi influenţarea acelor decizii de stat care vor conveni cel mai mult elitelor politice „păstrate” încă din perioada secesionismului recunoscut” internaţional. Urmînd aceste principii de formare a organelor federale de putere, reprezentanţii subiecţilor federali vor avea, în realitate, puteri nelimitate de a bloca şi a paraliza activitatea nou createi federaţii, ceea ce va condamna centrul federal la grele şi sistematice crize de funcţionare (similare probabil cu crampele de putere, resimţite de centrul federativ al URSS, înainte de colapsul întregului sistem sovietic). Este de aşteptat că, în aceste condiţii,  căutarea unor modalităţi perfect legale şi recunoscute internaţional de a dezintegra "nou creata federaţie" ar putea isvorî în mod natural, chiar şi fără a mai apela la drepturile garantate explicit de secesiune pentru subiecţii federali Transnistria şi Găgăuzia. 

 

10. Potrivit prevederilor art.3.6. „statutul constituţional-juridic şi hotarele teritoriale ale subiecţilor federali nu pot fi modificate fără acordul acestora". În plus faţă de caracterul inegal în distribuirea de atribuţii şi garanţii constituţionale, acordate Transnistriei şi Găgăuziei în raport cu "teritoriul federal" (care nu este subiect autonom şi, de aceea, este evident lipsit de garanţiile invocate mai sus), această prevedere sumară pune fie bazele unui nou conflict militar între populaţia „teritoriului federal” (astăzi, teritoriul de facto al Republicii Moldova) şi trupele militare ale Transnistriei, fie plasează Republica Moldova într-o situaţie absolut umilitoare. Să nu uităm că, potrivit declaraţiilor regimului separatist, RMN deţine controlul asupra nu doar a localităţilor din stînga Nistrului (cu excepţia satelor aflate sub jurisdicţia Chişinăului), dar şi asupra oraşului Tighina (Bender) şi a unor alte localităţi din dreapta Nistrului, care nu sunt controlate însă de autorităţile separatiste (Varniţa, Copanca). Dacă am urma prevederile acestor prevederi, ar reieşi că aceste teritorii ar trebui să fie în mod natural "transmise" subiectului federal Transnistrean, ceea ce ar provoca o nouă situaţie de conflict armat în regiune, sau, nevoia unor noi cedări nejustificate din partea Chişinăului, şi care nu vor fi acceptate de aceste localităţi. 

 

11. Cu totul străine de interesele naţionale ale Republicii Moldova sunt şi prevederile art.14, privind fazele tranzitorii ale documentului, de la repartizarea inegală a contribuţiilor în bugetul federal (Transnistria care ar avea circa 1/3 din membrii Senatului, şi drepturi exclusive la delegarea reprezentanţilor săi la formarea puterilor executive federale, se obligă să contribuie doar cu 1/6 din costurile bugetare federale). Este inacceptabil şi art.15, care priveşte regula şi principiile de adoptare a viitoarei Constituţii federative, privind procedura de numărare separată a voturilor în Republica Moldova şi Transnistria. Pe lîngă caracterul profanator al însăşi ideii de re-integrare electorală a ţării pe baze separate, această idee de numărare separată pare să ia în consideraţie anumite calcule interne şi, evident, măsuri de precauţie necesare regimului secesionist pentru a-şi putea controla în voie segmentul de electorat din regiune. Această procedură ar condamna procesul de adoptare a Constituţiei federale la acceptarea a 2 variante posibile:  fie adoptarea unei Constituţii care serveşte pe deplin intereselor politice mercantile ale liderilor secesionişti de la Tiraspol, fie ne-adoptarea acestei Constituţii şi eşecul întregii acţiuni „garantate internaţional”, eşecul servind şi el la consolidarea poziţiilor Tiraspolului. Ar mai fi de remarcat anumite aspecte ale Memorandumului rusesc, în care sunt reflectate interesele elitei moscovite în acest conflict, printre care vom menţiona următoarele:

 

  • Adoptarea în corespundere cu prevederile art.3.7, în calitate de limbă oficială a federaţiei limba rusă, cu garantarea menţinerii acestui statut pentru totdeauna, şi asta datorită imposibilităţii de a revizui Constituţia (p.10d), în cazul în care partea rusă şi transnistreană vor fi dezinteresate în acest scop. 

 

  • Propunerea demilitarizării RM, cu omiterea faptului legat de garanţiile necesare pentru implementarea acestui acord, pare să asigure Moscovei un rol deosebit de important în această etapă de tranziţie spre noul format federal Pe de o parte, Moldova va fi demilitarizată pas cu pas, şi atunci - cineva va trebui să asigure garantarea acestui proces şi a inviolabilităţii statului federal, eventual „împotriva unor state străine”. În acest context, declaraţia recentă a colonelului L.Ivashov, reprezentantul Ministerului Apărării al FR, după care, "adoptarea Memorandumului va solicita nu doar păstrarea trupelor ruse în Moldova, dar şi creşterea contingentelor lor". Respectiv, statutul demilitarizat al Republicii Moldova este necesar pentru a bloca inter-cooperarea RM cu NATO şi cu structurile de apărare ale UE. 

 

  • Pe de altă parte, dificultatea obiectivă de a modifica Constituţia (procedura modificării doar cu 4/5 din componenţa Senatului, ceea ce acordă Transnistriei posibilităţi aproape nelimitate de a bloca schimbările pe care le consideră inacceptabile) fac imposibile orice gen de integrare culturală, economică sau politică cu România nici a unei din părţi, cu atât mai puţin a "teritoriului federal", nemaivorbind de dreptul la secesiune garantat subiecţilor federali în acest caz. 

 

IDIS:        November 20, 2003-11-22