Transnistria - analiza

Conflictul din zona de est a Republicii Moldova (in continuare - Transnistria) a fost conceput de opinia publica, atat din Moldova, cat si din afara ei, drept un conflict interetnic, politic, act de agresiune militara din partea Federatiei Ruse etc. Totodata, stabilitatea regimului instaurat in zona controlata de regimul separatist, pasivitatea, inconsecventa, cedarile unilaterale ale conducerii de la Chisinau nu pot fi explicate, daca nu se ia in considerare si aspectul economic al problemei. 

 

In urma conflictului armat din primavara-vara anului 1992, Republica Moldova a suferit o infrangere politica, militara si morala in fata rebeliunii antistatale din Transnistria. O expresie politica a acestei infrangeri a constituit Acordul cu privire la principiile reglementarii pasnice a conflictului armat in zona transnistreana a Republicii Moldova, semnat la 21 iulie 1992 la Moscova de presedintele Moldovei Mircea Snegur si presedintele Federatiei Ruse Boris Eltin. Insusi faptul ca incetarea conflictului armat a fost obtinut prin semnarea unui acord cu Federatia Rusa, vorbeste despre aceia, ca Federatia Rusa in timpul disensiunilor, avea suficiente resurse pentru a nu admite escaladarea acestora intr-un conflict armat, soldat cu pierderi de sute de vieti omenesti din ambele parti. Documentul insa, a fost semnat numai dupa ce regimul separatist, cu implicarea deschisa a trupelor Armatei a 14-a, aflate de la 1 aprilie 1992 in subordonarea Federatiei Ruse, a invins tanarul stat moldovenesc si a stabilit controlul deplin asupra a 12% din teritoriul lui. 

Acest acord prevedea crearea "zonei de securitate", "fortelor de mentinere a pacii", "Comisiei Unificate de Control" etc. Continutul prevederilor era (si a ramas) in contradictie flagranta cu standardele internationale referitoare la operatiunile de mentinere a pacii. Este suficient de remarcat, ca "fortele de mentinere a pacii" au fost compuse din trupe ce apartin partilor implicate in conflict (Republicii Moldova, "republicii moldovenesti nistrene" ("rmn") si Federatiei Ruse). Ele sunt subordonate Comisiei Unificate de Control (CUC), in componenta careia au intrat reprezentanti ai Republicii Moldova, "rmn" si ai Federatiei Ruse, conform principiului de paritate. Toate deciziile in cadrul acestui organ, se adopta prin consens. Unicul moment pozitiv, obtinut in urma semnarii acordului din 21 iulie 1992 de la Moscova, a fost stoparea conflictului armat si dezangajarea fortelor implicate in conflict. In situatia cand reprezentantii "rmn" si ai Federatiei Ruse in CUC, pe parcursul activitatii acestui organ, de regula, formau un front comun impotriva Republicii Moldova, documentul a creat conditii propice pentru consolidarea regimului separatist in spatele "fortelor de mentinere a pacii". Ele, de facto, s-au transformat in "forte de mentinere a conflictului" si conducatorii regimului separatist in umbra lor au obtinut conditii confortabile pentru orice actiuni (incalcari masive si demonstrative ale drepturilor universale ale omului, crearea si consolidarea "structurilor de stat", intarirea unui regim politic totalitar, declansarea razboiului informational impotriva Republicii Moldova etc). In plus, teritoriul "rmn" din 1992 este in afara jurisdictiei oricarui stat si acest factor a contribuit la criminalizarea rapida a zonei separatiste si la transformarea ei intr-o "zona economica libera criminala". 

Republica Moldova si-a proclamat independenta la 27 august 1991. Proclamarea independentei politice s-a realizat pe fundalul ruinarii structurilor de stat ale Uniunii Sovietice si in lipsa majoritatii propriilor structuri. Aceasta se referea si la serviciul vamal, trupe de graniceri si controlul eficient asupra frontierei de stat etc. In 1991, puterea centrala de la Chisinau deja era lipsita de posibilitatea de a instaura controlul asupra portiunii de frontiera cu Ucraina, controlate de regimul separatist de la Tiraspol (circa 420 km). Centrele industriale din zona controlata de regimul separatist (Tiraspol, Bender, Ribnita) sunt plasate pe artere de transport (calea ferata, sosele) cu iesire pe teritoriul Ucrainei, inclusiv cu acces liber la porturile din Odessa si Iliicevsk. Aerodromul militar de la Tiraspol, formal controlat de Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR), de asemenea, se afla la dispozitia regimului separatist. 

Chiar in timpul conflictului armat au fost depistate cazuri, cand agentii economici, inclusiv de pe malul drept al Nistrului, profitau de starea de haos si lipsa oricarei legi in zona de conflict pentru realizarea diverselor operatiuni comerciale ilegale. De notat, ca in urma crizei politice de la Chisinau, care a urmat dupa incetarea conflictului armat din vara anului 1992, initiativa in structurile legislative si executive ale puterii centrale a fost preluata de Partidul Democrat Agrar si Miscarea Internationalista "Edinstvo", atitudinile politice ale carora erau in concordanta cu cele ale liderilor separatisti de la Tiraspol (pozitia negativa fata de farimitarea URSS, ura fata de emanciparea nationala a populatiei autohtone, fata de noile forte politice anticomuniste etc.). Acesti factori au creat conditii favorabile pentru activitati economice ilegale, realizate de structurile criminale organizate, de functionarii corupti (sau prin contributia lor) de pe ambele maluri ale Nistrului si pentru "simbioza" fireasca a structurilor criminale cu structurile puterii (constitutionale de la Chisinau si anticonstitutionale de la Tiraspol). Este suficient de mentionat, ca liderul separatist de la Tiraspol Igor Smirnov l-a numit pe propriul fiu in functia de sef al Comitetului vamal. Interesul structurilor criminale fata de Transnistria este determinat si de faptul, ca in aceasta zona sunt stocate cantitati enorme de munitii si armament. O parte considerabila de armament si munitii au fost depozitate in graba atunci, cand trupele sovietice se evacuau in graba din tarile Europei de Est. Aceasta a creat conditii favorabile pentru comercializarea ilegala a armamentului si a munitiilor in diferite puncte "fierbinti" (Caucaz, Jugoslavia etc.). Insusi regimul separatist a inzestrat cu acest armament (18 tancuri T-64, artilerie, blindate etc.) propria armata de 7500 de persoane si este in stare, in caz de mobilizare generala, sa inarmeze circa 25 mii de persoane. Acest fapt constituie o dovada, ca controlul asupra cantitatilor enorme de munitii si armament stocate in zona din partea GOTR este foarte relativ. In martie 2000, se vehiculau insistent zvonurile, ca celalalt fiu al liderului separatist Igor Smirnov a fost arestat la Moscova, avand asupra sa 1 milion 200 mii dolari SUA pentru vanzarea ilegala a armamentului din Transnistria combatantilor din Cecinea. In cadrul vizitei de lucru a presedintelui Federatiei Ruse Vladimir Putin in Moldova in iunie 2000, i-au fost demonstrate mostrele de armament fabricat la intreprinderile industriale din Transnistria si care au fost vandute combatantilor din Cecinea. Activitatile economice ilegale cele mai profitabile din Transnistria au fost monopolizate de unele structuri economice, care activau in stransa "colaborare" cu liderii separatisti si sub protectia lor. Aceasta, in primul rand, se refera la firma Serif, fondatorii careia sunt cetatenii Republicii Moldova, Gusan Victor si Cazmali Ilie ( foarte probabil ca ei dispun de pasapoarte si ale altor tari). Lupta pentru controlul deplin asupra diferitor zone de interese in Transnistria se realizeaza prin mijloacele proprii unei zone criminalizate, iar omorurile la comanda constituie o practica obisnuita. In aceste reglari de conturi reciproce, au decedat reprezentantii structurilor criminale, bussinesmanii, reprezentantii structurilor "puterii". Astfel, la 20 decembrie 1999, in autoturismul personal, a fost impuscat un oarecare Vislouh, fost sef de sectie la Ministerul Securitatii de Stat (MSSt), ulterior - secretarul Consiliului de securitate pe langa Igor Smirnov. Cateva ore mai tarziu, a fost impuscat un oarecare Grusevsckii, seful sectiei de anchetare de la MSSt. impreuna cu doi banditi. Pe parcursul existentei "rmn", aceiasi soarta a avut colonelul Anatol Burdiuja, seful sectiei nr. 6 de combatere a crimei organizate, Victor Constantinov, presedintele Asociatiei Industriasilor si a Oamenilor de Afaceri din Transnistria, numerosi membri ai gruparilor criminale organizate etc. 

Crimele ce tin de comertul ilegal cu armament, droguri etc. sunt, pe deoparte, evidente. Totodata, este dificil sa le documentezi. Exista, totusi, o categorie de crime, care lasa urme evidente si documentate in structurile de stat ale Republicii Moldova. Este vorba de tranzitul in Transnistria a marfurilor accizate prin punctele vamale la frontiera Republicii Moldova cu Romania. Acest lucru a devenit posibil din cauza cedarilor unilaterale ale Republicii Moldova, ce se datoreaza lipsei de vointa politica, incompetentei si coruptiei elitei politice de la Chisinau. La 7 februarie 1996, presedintele Moldovei Mircea Snegur si liderul separatist de la Tiraspol Igor Smirnov au semnat Decizia protocolara cu privire la solutionarea problemelor aparute in domeniul functionarii serviciilor vamale ale Republicii Moldova si Transnistriei. In urma semnarii acestui document, regimul anticonstitutional, care s-a instaurat prin distrugerea cu forta a structurilor de stat moldovene, a capatat de la Republica Moldova dreptul de a utiliza propria stampila vamala cu inscriptia: "Republica Moldova. Vama Tiraspol". Aici se cere de mentionat, ca inca din 1991, nici un agent economic din zona controlata de separatisti nu plateste impozite in bugetul statului moldovenesc. Semnarea acestui document a legalizat fluxul imens de contrabanda ce trecea prin Transnistria si a permis supravietuirea si consolidarea pozitiilor economice a regimului separatist. 

Sa analizam datele doar dintr-un an - 1998. In 1998, volumul total de import al marfurilor accizate (alcool, produse petroliere, de tutun, bere etc.) in Republica Moldova a constituit 621 milioane 953 mii lei (5,8 lei/dolar SUA - rata medie de schimb pentru anul 1998). Volumul marfurilor accizate, trecute prin punctele vamale, controlate de Republica Moldova si declarate cu destinatia in Transnistria, a constituit 2 miliarde 760 milioane 586 mii lei. Suma de aproape de 22 (!) ori mai mare decat pe malul drept al Republicii Moldova pe cap de locuitor. 

Daca am admite, ca acest volum de marfuri accizate ar fi ajuns legal la destinatie, atunci in bugetul "rmn" urma sa fie platite accize in suma de circa 80 milioane dolari SUA. Insa, in bugetul "rmn", veniturile reale in urma platii accizelor au constituit doar ….3,16 milioane dolari SUA, sau - circa 4%! Prin urmare, cel putin 90% din marfurile accizate, declarate la vama Moldovei cu destinatia Transnistria, in realitate, au fost marfuri de contrabanda. Volumul de evaziune fiscala din bugetul statului moldovenesc, celui mai sarac stat din Europa, din cauza neplatii taxelor vamale si a accizelor, a constituit circa 1 miliard 352 milioane lei. Restantele la plata pensiilor in 1998 erau 296,8 milioane lei, iar la plata salariilor in sfera bugetara - 249,1 milioane lei. Pierderile pentru bugetul statului, in urma diferitor crime economice, realizate prin "rmn", in realitate, erau mult mai mari. Regimul separatist de la Tiraspol, sub paravanul "fortelor de mentinere a pacii" a instaurat de-a lungul Nistrului si in jurul orasului Bender pichete de graniceri si posturi vamale, efectuand un control riguros asupra circulatiei de marfuri din/in "rmn". In ceia ce priveste Republica Moldova, doar Guvernul condus de prim-ministrul Ion Sturza, in aprilie 1999, a instaurat posturi fiscale de-a lungul Nistrului pentru a controla cat de cat fluxul de marfuri din partea "rmn". Nu este exclus, ca demiterea acestui Guvern in noiembrie 1999 a fost cauzata si de aceste actiuni, care au au provocat o reactie extrem de negativa la Tiraspol. Contrabanda prin Transnistria a devenit un bussines profitabil pe ambele maluri ale Nistrului, iar cei ce incercau sa se opuna acestei practici erau nimiciti. Asa la 2 iulie 1999, a fost asasinat la comanda Eugen Grosu, seful vamii Causeni, dupa ce a capturat cateva partide de marfuri de contrabanda din Transnistria si a refuzat sa intre in cardasie cu alte persoane corupte din structurile de stat ale Republicii Moldova. Evident, ca asasinii nu au fost gasiti si pedepsiti nici pana in prezent. 

Anual, Parlamentul Republicii Moldova voteaza bugetul tarii si tot anual, sute de milioane de lei nu ajung in buget din cauza contrabandei legalizate de insasi aceasta tara. Este o axioma, ca economia nationala a Republicii Moldova consuma anual nu mai putin de 1 milion 200 mii tone de produse petroliere. Insa, puterea corupta de la Chisinau tolereaza ani de-a randul, ca circa 60% din produsele petroliere de pe teritoriul Republicii Moldova, sa constituie contrabanda evidenta, adusa prin "rmn". Putinele cazuri, cand unii functionari de stat incearca sa atraga atentia conducerii tarii asupra acestei situatii, oferind informatii veridice despre amploarea crimelor economice, savarsite prin zona separatista, inclusiv cu indicarea volumelor de pierderi pentru economia nationala, raman fara nici o reactie. 

O sursa importanta de venituri ilicite pentru persoanele corupte de pe ambele maluri ale Nistrului constituie sectorul energetic. Tergiversarea privatizarii sectorului energetic, aflarea producatorului principal de energie electrica (statiei termo-electrice de la Cuciurgani) pe teritoriul "rmn", oferea posibilitati nelimitate pentru furtul banilor publici in acest domeniu. Guvernul Moldovei prin deciziile sale aloca anual credite importante "pentru achizitionarea resurselor energetice". In situatia cand o tona de carbune, platita imediat in dolari americani, putea fi cumparata cu 24-27 dolari SUA, contractele se perfectau pentru pretul de 45 dolari SUA pentru o tona de carbune (asemenea pret putea fi stabilit doar in cazurile cand achitarea are loc nu cu bani si imediat, ci cu marfuri si cu amanari substantiale ale achitarilor). Daca sa tinem cont de faptul, ca volumul de carbune procurat anual avea circa 200 mii tone, este lesne de calculat sumele furate anual din bugetul tarii. Datorita aceleiasi coruptii ale guvernantilor de la Chisinau, pot fi explicate situatiile, cand energia electrica se cumpara de la Cuciurgan cu 3,8 centi/kWt/ora, in situatia cand din Ucraina acelasi kWt/ora putea fi procurat cu 3,2 centi. De adaugat, ca normativele de consum al pacurei, gazului etc. pentru producerea unei unitati de energie electrica la statia termo-electrica de la Cuciurgani, se stabileau fara a fi controlate de puterea centrala de la Chisinau. 

Pe langa stampila vamala, Republica Moldova asigura pentru agentii economici din "rmn" toate conditiile pentru activitatile economice. Structurile de stat ofera agentilor economici din Transnistria certificate forma "A" (anexa nr.1), necesare pentru exportul textilelor in tarile Uniunii Europene, certificatele de conformitate etc. Guvernul Moldovei propunea insistent liderilor "rmn" (anexa nr.2) deschiderea la Rabnita a filialei Camerei de Industrie si Comert. In situatia cand Moldova si fara aceasta ofera agentilor economici din "rmn" toate actele necesare, liderii separatisti demonstrativ au refuzat acest lucru. Membrii guvernului moldovean semneaza scrisori de garantie catre bancile din alte tari, in urma carora agentii economici din "rmn" obtin creditele necesare (anexa nr.3). Agentia Nationala de Identificare Automata ("EAN") ofera agentilor economici din Transnistria coduri lineare, fara de care ele nu pot comercializa productia lor in afara Moldovei. 

Este prea simplist considerentul ca diferendul transnistrian ar putea fi solutionat prin instaurarea blocadei economice din partea Republicii Moldova. Cunoscand moravurile si realitatile societatii moldovenesti, este greu de presupus, ca aservirea grijulie a agentilor economici din "rmn" de catre functionarii de stat ai Republicii Moldova este absolut dezinteresata. S-a creat o situatie absurda, la prima vedere. Republica Moldova creaza toate conditiile necesare pentru ca agentii economici, aflati pe teritoriul controlat de regimul separatist, sa functioneze nestingherit, cu toate ca ei platesc impozite in bugetul "rmn" si nu al Republicii Moldova. Din acest buget se intretine armata "rmn", care zi si noapte se pregateste sa riposteze "agresiunii" din partea Republicii Moldova, se finanteaza toate structurile represive, proprii unui regim totalitar, care inabusa orice opozitie politica si periodic insceneaza alegeri "libere si corecte" etc. In pofida faptului ca liderii separatisti de la Tiraspol ocupa ultimii ani o pozitie demonstrativ-batjocoritoare fata de Republica Moldova, puterea de la Chisinau nu depune nici un efort pentru schimbarea situatiei. In cursul anilor, dupa semnarea acordului din 21 iulie 1992, statul moldovenesc nici n-a incercat sa elaboreze o strategie proprie de solutionare a conflictului transnistrian bazata pe interesele cetatenilor Moldovei de pe ambele maluri ale Nistrului. Statul moldovenesc se afla intr-un proces de dezintegrare, privit cu indiferenta de politicieni si de cetatenii derutati si apatici. Unica explicatie plauzibila a acestei stari de lucruri este coruptia si amoralitatea intregii elite politice din Moldova, complicitatea ei la realizarea crimelor economice impotriva propriului stat si lipsa oricarui control asupra puterii din partea societatii civile. 

Oazu Nantoi